I'm home my darling

Am intrat in azil, aici mai erau rude indepartate de-alea mele, si faceam si-un tratament din cauza depresiilor mele. AM intrat intr-un salon unde statea o batranica cu parul argintiu si ochii de culoare abanosului, m-am asezat langa pe-un scaun si i-am sarutat mana, si o rpiveam melancolica cum se stinge de la o zi la alta si o sa raman singura.

Stateam pe vina in fatza unui batran de cateva sute de ani,privindul oarecum blanda punandumi mana lui pe capul meu.In sfarsit il gasisem..singura ruda!M-am asezat pe un scaun de langa el tinandul strans de mana privind putin cam confuza in jurul meu,tablourile si tavanul de la azil,inspirandumi un aer batranesc precum oamenilor de la tara.

fata isi trecu incet mana prin parul rudei sale pe care o chema Azumi Mariko, batrana deschise incet ochii si ma privii cu privirea sa de-un albastru senin, nu mai putea vorbi, dar isi reprezenta gandurile prin desene.

Mi-am pus capul pe umarul bunicului meu,acesta abi putand sa-mi stranga mana.Din efort mi-a luat mana sarutandumi-o,tremurandui tot corpul.Mi-am ridicat capul zambind precum un copil de 6 ani,fara sa stiu ce sa-i zic.Nu-mi cunoscusem niciodata parintii,dar mite bunicii..Prima mea intalnire cu o ruda..Aveam atatea intrebari..atatea de spus..Atataea intrebari fara raspuns..dar cum puteam sa i le spun pe toate?Cateva lacrimi mi-au invadat fatza,astupand cu totul zambetul meu.L-am imbratisat incercand sa ma calmez.

batrana arata cu degetul spre un sertar m-am ridicat icnet si am laut din seratar caietul ei de desen, imi facu semn sa-l rasfoiesc, pe prima pgina era scris tremurat " simt cum seva vietii se scurge din mine" urmau cateva desene cu aspecte angelice, dupa care uram un portret al meu, lacrimi rosiatice mi-au invadat fata, am strans-o puternic in rbante pe Mariko, care incepu si ea sa planga

Lunduma prin surprindere,un liliac si-a facut aparitia pe umarul bunicului meu.Soptindui ceva la ureche,bunicul avea strans in pumn un medalion mic in forma de liliac,cu o inima de cristal.Mana lui tremurata mi-a atins umarul dupa care mi-a facut semn sa ma aplec.M-am ridicat de pe scaun si m-am asezat in genunchi in fatza lui,simtind cum mainile lui tremurande incerca sa-mi puna medalionul la gat.Vazand ca nu reuseste mi-am pus mainile peste ale lui agatand medalionul in inchizatoare.Fara s ama mai pot abtine,i-am sarutat mana parinteste punandumi mana la medalion.Observand ceva ciudat la el,l-am intors pe spate observand u nscris minuscul pe el,mai degraba o initiala si cateva litere din scrierea veche.

Batrana se stinse in bratele mele
-Adio Azumi Mariko, am soptit incet intinzand-o pe patul ei, acum am ramas singura, am chemat o asistenta
si i-am zis ca batrana Azumi a murit, i-am laut caietele de desen, si am gasit o mica scrisorica care avea inauntrul sau un inel cu un A incrustat in piatra sa ce parea fi smarald pe acel bilet de hartie scira " Mama ta ar fi fost mandra daca te-ar fi vazut cu el" l-am pus grijulie pe degetul meu inelar, si-am iesit furtunos din salon

Batranul imi atinse medalionul de la gat,privindul parca pentru ultima oara,minuninduse de frumusetea lui.
"-Mama ta..ea a fost,cea..Singura care a fost impotriva.."icnerca batranul sa zica insa brusc a ramas fara respiratie.Mi-am pus una dintre maini la gura abtinanduma cu greu sa nu urlu,cu cealalta inchizandui ochii.I-am dat un scurt sarut pe frunte,fatza mea devenind palida din senin.
Am facut cativa pasi apasati vrand sa ies din incapere.In prag am aruncat o privire inapoi observandul pe scaunul cu rotile,parca zambindumi parinteste.Am incercat sa zambesc dupa care am inchis usa incet in urma mea,parasind pe veci acea camera.
Am vorbit cu una dintre infirmiere vorbindui despre batran.Am incercat sa-mi ascund lacrimile iesind din azil.Am inceput sa colind strazile cateva lacrimi cazand pe asfaltul rece.

-Clio,Clio,esti bine? intreb eu, zand-o de sus (caci zburam)

Tanara Azumi ajunse in salonul de asteptare, unde vroia sa vorbeasca cu medicul sau, caci suferise o trauma sufleteasca

-Mda,sunt bine.Daca se oate spune..Tu ce cauti aici?

Am observat, ca si Clio, avea aici pe cineva, dar n-am zis nimic asteptandu-mi medicul ~,~

-Uhh... zburam si te-am vazut aici.

Statea pe o banca din apropiere, putin derutat, fatza lui fiind rosie parca plansese.

Am oftat inaintand putin,cand l-am zarit pe baiat,ramasai incremenita.
"De data asta sigur s-a intamplat ceva cu el.."

Ofta greu, amintindu-si clipele petrecute impreuna cu sora lui.
-Nu mai am cu cine sa ma iau la bataie, sau de la cine sa iau bataie.

"Huh?"
M-am apropriat de baiat punandui mana pe umar.
-Vorbesti singur,mai nou?

-Se poate spune si asa.
Isi intoarse privirea spre ea.

-Hmm..nu mi se pari in apele tale..

-Cuvintele "Sora mea a murit" iti spun ceva?
Ofta.

O lacrima imi picta obrazul.
-N-am stiut..scuze.

-Hey, usor, nu plange.
Se agita umpic, stergandu-i lacrima.

-Mnu trebuia..l-am privit putin cam ganditoare punandumi mana la medalionul de la gat.

"Nu e momentul potrivit sa o intreb ce se petrefce"
Gandi.

-Macar nu esti singura care a pierdut pe cineva..am zis incet dupa care m-am suit intr-un copac,medalionul ee la gat,cazand.