Our home bloody home

Fata pasea pe coridoarele castelului cercetand cu atnetie fiecare centimetru de zid, pantofii ei scoteau un zgomot infundat, dar n-avea ce face, se orpii in fata unui portret privindu-l cu atentie. Undeva in departare un oblon fusese luat de vant si izbit de de zidurile castelului.

Stateam pe hol,pe un fotoliu vechi acoperit de praf privind un portret.
-Cata suferinta si totusi cata frumusete..

fata nu se intoarse, gandindu-se la acel oblon luat de vant

Mi-am indreptat privirea spre o fereastra,o adiere racoroasa purtand in vant cateva petale de trandafir albastru.

Ma plimbam prin castel, fiind atenta la fiecare lucru.

Castelul era plin de tablouri din diferite perioade, majoritatea prezentand oamenii cu faclii aprinse izgonind rpesupusii vampiri, rase amar cand le vazuse, " Romania"

-Aceasta tara este diferita de Franta, foarte diferita... spun eu uitandu-ma la tablouri

-de Japonia de-asemnea completa fata.

-Tara ta este frumoasa? o intreb intorcandu-ma spre fata

-da, chiar foarte frumaosa, la noi vampirii erau ucisi doar cand deveneau prea nebuni dupa sange, in rest erau lasati in pace.

-Foarte dragut. La noi vampirii hoinari nu erau lasati in pace, doar cei din academiile specializate ramaneau acolo.

-la noi nu exista academii

-Uhh... Inteleg. Acest castel.... Sincer, are o constructie diferita de celelalte castele din tarile straine, si este decorat altfel...

-fiecare tara are stilul sau, in functie de anul constructiei, zise fata ca un ghid prost instruit

-Da, ai deplina dreptate. spun eu si privesc tavanul

fata se asezase pe marginea unei deschizaturi in zid, sub forma de fereastra, asa cum era pe timpurile lu Pazvante Chioru'
- Si de cand timp ai aceasta problema?: inreba fata la ea problema insemnand vampirism

-Din nastere. Bunicii mei au fost vampiri... si in loc ca tata sa devina un vampir, am devenit eu. Dar tu?

-300 de ani, am fost transformata la 21 de ani, si de atunci sunt asa zise ea. Dupa ce-am fost transforamta mi-am ucis familia, ma chinuie remuscarile. Am fost antrenata sa devin asasin si mai "profesez" asta cateodata.

Am stat neclintita pe fotoliu privindule pe cele 2 cu un oarecare zambet pe chip.
-Povesti interesante..dar niciuna nu va avea vreodata sfarsit.

-da vom ramane aici, pana cineva vine la noi si ne infinge un tarus in inima, zise fata privind fara directie

-Unii isi doresc atat de mult sa vina acea clipa..Pacat ca vor trebuii sa mai astepte.

-si tu esti una dintre ei?

-Intr-un oarecare fel..da..Pentru mine ar fi singura optiune sa scap de amintiri si de minciuni..am zis incet ridicanduma de pe fotoliu.

-Va doriti chiar asa de mult sa uitati trecutul? intreb deodata

-partial da.